La un buget de 30.000 de RON acordat Serviciului Versanţi şi Monumente pentru întreţinerea şi restaurarea monumentelor, fiecare statuie poate să clipească liniştită până îi va veni rândul la a fi curăţată. "Statuile trebuie întreţinute o dată la 2-3 ani, prin intervenţii majore. Dar aşa, pentru curăţat de găinaţ sau praf, ar trebui să se facă la 2-3 luni, lucru ce nu se prea face", a declarat Mihai Croitoru, profesorul restaurator

La un număr de 85 de bunuri care aparţin domeniului public precum statui, busturi sau grupuri statuare, Serviciul Versanţi şi Monumente din cadrul municipalităţii se dovedeşte a fi în imposibilitate tehnică pentru a le asigura întreţinerea. Dacă pentru multă lume, statuile sunt simple artefacte, fără a trezi vreun sentiment ori sunt ultimele lucruri care merită atenţia în această tranziţie nesfârşit de prelungită, nu acelaşi lucru se petrece şi cu cei interesaţi de estetica oraşului.

Îngrijirea
Numai cu ocazia sărbătorilor se curăţă statuile. "În preajma sărbătorilor pascale, am curăţat cele mai importante obiective. Această curăţare priveşte doar o parte din lucrările pe care le necesită un monument. Cele de restaurare cad în atribuţiile experţilor, arhitecţilor", a precizat Dorel Porumb, şeful Serviciului Versanţi şi Monumente. Cu toate acestea, la două săptămâni după Paşte, nu se recunoaşte nici o intervenţie a serviciului. Şi aceasta nu doar pentru că, din urmă, praful a acoperit statuile sau păsările au lăsat pete albe de excremente, ci şi din cauza unei acţiuni de curăţare deficitare. "Statuile trebuie întreţinute la 2-3 ani, prin intervenţii majore. Dar aşa, pentru curăţat de găinaţ sau praf, ar trebui să se facă la 2-3 luni, lucru ce nu se prea face", a declarat Mihai Croitoru, profesorul restaurator. Pe lângă faptul că statuile trebuie să poarte o patină ce le arată vechimea, întreţinerea nu se suprapune cu restaurarea. De la statuia lui Ştefan cel Mare, de la Palatul Culturii, la cea a lui Eminescu de la intrarea pe Copou, grupul statuar Voievozi, la cea a lui Cuza sau a grupului statuar Horia, Cloşca şi Crişan, nu se observă nici o urmă de întreţinere activă. Cât despre restaurare, afară de cea realizată la statuia lui Cuza din Piaţa Unirii, nu s-a făcut alta. Gheaţa carbonică, este foarte scumpă însă cel mai bun material de curăţare. În funcţie de suprafaţa unui monument, se poate ajunge la un cost de 3.000 de Euro pentru curăţare cu acest material. "Dacă am avea mai mulţi bani, am putea îngriji mult mai bine monumentele din Iaşi. Dar aşa cum este bugetul, din puţinul pe care-l avem încercăm să acoperim minimul necesar recondiţionării statuilor", a adăugat Dorel Porumb.


Greutăţile
Cele mai multe probleme sunt create de ploile acide, păsări şi vandali. Dar şi din lipsa fondurilor. "«Din coadă de câine, nu poţi face sită de mătase». Astfel, trebuie un proiect care să cuprindă toate monumentele din Iaşi în vederea restaurării lor. Moştenirea acestora a fost una denaturată. Statuile au fost prost întreţinute în trecut, la repezeală, cu ocazia unor vizite importante", a comentat Mihai Croitoru. Planurile sunt prea puţine pentru câte monumente sunt în Iaşi. Pentru anul viitor, când se vor împlini 600 de ani de atestare documentară a Iaşului, se prevede a fi postat un bust compoziţional Lăpuşneanu, pe strada cu acelaşi nume. "Pe lângă acest lucru, tot pentru anul viitor vom reabilita Crucea lui Ferentz de pe şoseaua Nicolina. Mai mult, vom restaura şi Obeliscul cu lei din parcul Copou", a mai arătat Dorel Porumb. Statuile, fie ele monumente sau nu, rămân în umbra interesului pentru istorie. "O carte de vizită, fără poză, aşa este şi un oraş cu statui neîngrijite. Iaşul, cam aşa este", menţiona Dumitru Grumăzescu.


Patina
Istorică, dar şi chimică. Primul tip de patină dovedeşte uitarea, nepăsarea şi degringolada care se răsfrânge asupra interesului public. Dacă o statuie nu izbeşte ochiul decât printr-un negru odios, un soclu gri, comunist, atunci, de ce să se întrebe unii că nu cunoaştem pe cine reprezintă statuile, grupurile statuare. Unele, chiar din această pricină nici nu pot fi deosebite de fundalul omogen de gri al blocurilor, darămite să mai fie şi privite. Altele sunt prea anonime, într-un timp în care trecutul este izolat de prezent. Continuitatea n-are cine să o facă. Cât priveşte celălalt tip de patină, ea este de două feluri, una nobilă şi una activă. Cea nobilă este cea care protejează metalul, conferindu-i o culoare specifică, în funcţie de mediul de amplasare ale statuilor. Această patină nu se recunoaşte greu: este omogenă, netedă, aproape conferind un luciu. Plumbul determină o patină de verde oliv, argintul una de negru spălăcit însă are şi un lustru negru, zincul, o patină artificială datorat cromaticii, cuprul, o culoare verde sau de glazurit albastru (în funcţie de concentraţia de oxizi precum cel cupros şi carbonaţi bazici). Patina activă provine de la infectarea bronzului cu oxigen şi clor din atmosferă. Pe cât de poluant este mediul ambiant al statuilor, pe atât sunt de afectate. Totuşi, indiferent de patina existentă, numai cea istorică poate arăta câtă importanţă au statuile unui oraş.



Marius SIDORIUC,
Ziua de Iasi
ZiuaIasi.ro