Deşi sculptorii care au executat cele 4 muze de deasupra Universităţii Al. I. Cuza Iaşi sunt cunoscuţi, cel puţin momentan, documentele cu privire la ce reprezintă nu sunt de găsit. Ziarul Opinia, din 22 octombrie 1897, nu precizează ce reprezintă statuile, deşi, paradoxal sau nu, descrie cu lux de amănunte alte aspecte ale Palatului Universităţii, aşa cum se numea pe atunci. "Figurile de deasupra Universităţii, lucrate de sculptorii Hegel, Valbudea şi Georgescu, se ridică la suma de 50.000 lei", atât era menţionat despre aceste muze în Opinia. "Şi eu am încercat să aflu pe cine reprezintă aceste muze. Însă, fără succes", a declarat Dumitru Oprea, rectorul Universităţii Al. I. Cuza

Pe corpul A al Universităţii Al. I. Cuza se află patru statui, trei dintre acestea reprezentând femei, iar a patra - un bărbat, despre care astăzi conducerea universităţii nu ştie ce reprezintă. Cele patru statui pot fi observate în imaginile de pe cărţile poştale tipărite la sfârşitul secolului al XIX - lea, mai exact din 1897. Statuile sunt amplasate astfel: două în partea centrală, iar celelalte două amplasate la colţuri. Tot ce a fost construit în secolul al XIX - lea a devenit doar latura nordică a Universităţii, instituţia de învăţământ suferind mai multe procese de modernizare şi extindere până în perioada actuală. Sculptorii care au executat statuile sunt cunoscuţi artişti ai vremii: Vladislav Hegel, Ioan Georgescu şi Ionescu Valbudea, însă mai puţin cunoscute sunt execuţiile lor pentru universitatea al cărei arhitect a fost tocmit francezul Louis Blanc. Nici ziarul Opinia, din 22 octombrie 1897, nu precizează ce reprezintă statuile, deşi, paradoxal sau nu, descrie cu lux de amănunte alte aspecte ale Palatului Universităţii, aşa cum era cunoscută clădirea pe atunci.

"Figurile de deasupra Universităţii, lucrate de sculptorii Hegel, Valbudea şi Georgescu, se ridică la suma de 50.000 lei", atât era menţionat despre aceste muze în Opinia nr.143, din anul 1897, data 22 octombrie. Nici cărţile de istorie care fac referire la Universitatea Al. I. Cuza nu surprind acest aspect, autorii rezumându-se la a preciza numele sculpturilor sau la importanţa acestui edificiu. Acum, mai sunt 4 statui pe universitate, iar în ceea ce priveşte ridicarea lor, totul se închide în negură. Nu se ştie clar câte sunt de atunci, câte sunt renovate, adică ajustate în perioada comunismului. Statuile sunt amplasate câte una pe extreme, iar două deasupra intrării spre Facultatea de Filosofie. Cele din partea centrală, coborâte în anul 2000, cântăreau aproape 40 de tone şi erau simboluri ale izbânzii proletcultismului, amplasate în perioada comunismului. Cu certitudine două statui s-au prăbuşit la cutremurul din 1977, chiar cele de pe latura nordică. Totuşi, au mai rămas două. Din cele patru din prezent, două ar putea fi de atunci, dar celelalte două ridică alte semne de întrebare. Nici actualul rector, nici istoricii întrebaţi de către directorul general administrativ al universităţii nu au găsit răspuns la întrebarea ce reprezintă statuile care străjuiesc universitatea. "Şi eu am încercat să aflu pe cine reprezintă aceste muze. Însă, fără succes. Statuile din partea centrală erau simboluri ale vechiului regim şi au fost coborâte, dar celelalte nu... Istoricul Gheorghe Macarie spunea de câteva documente în acest sens, dar...", a declarat Dumitru Oprea, rectorul Universităţii Al. I. Cuza. Desigur, istoricii au invocat lipsa de documente. Mai amuzant, un profesor a spus adevărul: "Păi erau acolo sus, cine să se uite la ele?".
În goana vremurilor, când influenţa europeană, în special cea franceză, era din ce în ce mai mult transformată în edificii, acum monumente, multe lucruri s-au pierdut din ochiul scris al istoriei. Universitatea Al. I. Cuza are o istorie care începe cu Academia Domnească, înfiinţată de către Vasile Lupu, la 1642. Dar până în 1860, când domnitorul Alexandru Ioan Cuza inaugurează Universitatea Veche, învăţământul românesc, ca şi instituţiile, suferă transformări intense. Universitatea Veche era amplasată unde este acum Universitatea de Medicină şi Farmacie Gr. T. Popa. Din lipsa spaţiului, a dezvoltării susţinute, este căutat un nou loc. Cum teatrul din Copou arde, numai bine este marcat acest loc. Totul a fost înlesnit şi de Legea pentru construirea şcolilor secundare şi superioare şi a institutelor de cultură, din anul 1882. Dar mai trec ani buni până ce să fie promulgată, iar licitaţiile de construcţie -adjudecate. Pentru Universitatea din Iaşi, au fost alocate 2.000.000 lei - la cursul din acea vreme al monedei naţionale, care era mai valoroasă decât dolarul american, şi au ajuns aproape la 4.000.000 lei. Noul Palat a fost inaugurat în 1897, pe data de 21 octombrie, în prezenţa regelui Carol, Reginei Elisabeta, rectorului Nicolae Culianu şi a altor oficialităţi de prim rang din acea vreme.



Marius SIDORIUC,
Ziua de Iasi
ZiuaIasi.ro