Între surpriză şi dezamăgire, în campionatul 2006-2007 fotbaliştii Politehnicii Iaşi s-au jucat cu inimile suporterilor şi au trecut succesiv de la agonie la extaz. Onuţ şi compania au alternat evoluţiile foarte bune cu prestaţii dezamăgitoare şi au încheiat campionatul cu 40 de puncte pe locul 13. Poli a început foarte bine sezonul, dar a terminat în genunchi atât turul, cât şi returul, astfel că evitarea retrogradării a fost singurul obiectiv posibil de îndeplinit pentru acest sezon. Singura constanţă a campionatului este criza financiară prin care a trecut Poli. Meritul principal pentru depăşirea cu bine a acestei situaţii îi aparţine preşedintelui Sorin Boca, un conducător care a avut flerul de a gestiona criza financiară şi de a ţine în frâu nişte fotbalişti tot mai nemulţumiţi

Totul e bine când se termină cu bine. Această veche vorbă românească se potriveşte de minune parcursului echipei de fotbal Politehnica Iaşi în campionatul 2006-2007 al Ligii I. Între surpriză şi dezamăgire, între rezultate foarte bune şi prestaţii penibile, jucătorii ieşeni au trecut cu bine şi de al treilea an consecutiv pe prima scenă a fotbalului românesc, încheind campionatul pe locul 13, cu 40 de puncte. Formaţia pregătită de Ionuţ Popa a început bine atât turul cât şi returul, dar au încheiat de fiecare dată anul şi campionatul în genunchi, pe fondul unei relaxări nepermise în primul eşalon. De altfel, în prima treime a turului, gruparea din Copou a cochetat cu primele locuri în clasament şi nu a coborât niciodată sub locul 5 în ierarhia internă, ocupând chiar locul 2 în primele două runde. Când a fost vorba însă ca Poli să forţeze accesul pe podium, fotbaliştii ieşeni au avut o evoluţie ciudată la Petroşani, acolo unde au fost învinşi incredibil cu 3-1 de Jiul, lăsând şi un gust amar puţinilor suporteri din Iaşi care au făcut deplasarea la joc. După acest eşec până la urmă ruşinos a urmat o serie incredibilă de 7 partide la rând în care Poli nu a mai cunoscut gustul înfrângerii. Toate aceste rezultate au ţinut Politehnica în prima jumătate a ierarhiei interne, ieşenii fiind mereu clasaţi până în locul 7 al clasamentului la zi. Finalul turului avea să fie însă unul de tristă amintire pentru echipa ieşeană şi mai ales pentru suporterii din Copou, care au fost nevoiţi să îndure umilinţe pe bandă rulantă. Corabia a fost salvată însă, în deplasarea de la Piatra Neamţ, unde Poli a predat o lecţie de fotbal, a câştigat cu scorul de 4-0 şi a asigurat o vacanţă mai liniştită în Copou. În pauza competiţională, preşedintele Sorin Boca a reuşit câteva achiziţii însemnate, nu puţin fiind cei care au opinat că în iarnă, Politehnica a avut cea mai bună campanie de achiziţii, de la revenirea în prima ligă. Au plecat de la Iaşi, Bordeanu, Onofraş şi Gavatorta (definitiv) şi au fost împrumutaţi în eşalonul secund Claudiu Ionescu şi Marius Ciubăncan, dar au fost aduşi jucători cu state vechi în Liga I, ca Mijin, Naidin sau Silvăşan. Celor trei li s-a adăugat pe lista de achiziţii a Politehnicii, Ţârlea, Paruolo şi revenirea lui Adrian Ilie.

Transferuri inspirate
Mijin a reuşit în destule momente să-l facă uitat pe Gavatorta, Naidin a adus un plus de limpezime la mijlocul terenului, intrând chiar şi accidentat la unele meciuri (chiar dacă cei doi nu s-au integrat încă perfect în angrenajul Politehnicii), în timp ce Silvăşan şi-a făcut bine treaba, fie că a fost folosit mijlocaş dreapta, fie că a evoluat vârf, dovedind un real spirit de sacrificiu. Singurele probleme au apărut pe banda stângă, acolo unde Paruolo, un fotbalist care posedă o tehnică impresionantă a primit mult prea puţine şanse din partea antrenorului Popa. După această campanie, Poli a pornit greu în minireturul 2007, obţinând o remiză pe teren propriu cu FC Naţional şi fiind învinsă, în ultimele secunde, în deplasarea de la Pandurii Târgu Jiu. Campania din iarnă şi-a arătat însă efectele puţin mai târziu, când Poli a obţinut victorii importante pe teren propriu cu Jiul Petroşani, FC Vaslui şi FC Argeş, dar şi în deplasare la Timişoara, într-una din marile surprize ale campionatului. La aceste rezultate se mai adaugă şi o remiză albă obţinută la Arad, astfel că Poli, profitând şi de jocul rezultatelor s-a salvat de la retrogradare şi matematic cu 5 runde înainte de finalul sezonului. În acest moment a apărut şi o inexplicabilă relaxare în lotul ieşean, astfel că până la finalul campionatului, în 6 jocuri disputate, Poli a obţinut un singur punct, în remiza 1-1 cu Dinamo, dintr-un total de 18 puncte puse în joc. Ieşenii au pierdut două meciuri la rând pe teren propriu, primul după un joc ciudat cu Farul Constanţa şi al doilea în faţa clujenilor de la CFR. În aceste condiţii, trupa din Copou s-a salvat de la retrogradare, a terminat sezonul pe locul 13, lăsând însă senzaţia că Onuţ şi compania puteau mult mai mult.


Premianţi şi dezamăgiri
Cel mai bun fotbalist al Politehnicii în sezonul 2006-2007 a fost portarul Cristian Brăneţ, care de cele mai multe ori a dat siguranţă echipei şi a reuşit chiar să pareze două lovituri de la 11 metri la Cluj şi cu Unirea Urziceni, având mai multe intervenţii salutare pe toată durata campionatului. De altfel, atunci când a lipsit dintre buturile Politehnicii, gruparea din Copou a avut mari probleme la capitolul portari. Evoluţii bune, mai ales în partea a doua a campionatului a avut şi atacantul Clement Pălimaru, care este într-un real progres faţă de tur şi faţă de sezoanele anterioare. În schimb, colegii săi din atac, Ionuţ Bîlbă sau Martin Cernoch nu au prea multe motive de laudă, Bîlbă de exemplu, înscriind doar două goluri din acţiune pe durata acestui campionat (nu trebuie însă neglijate nici golurile din penalty, mai ales că vârful ieşean pare a fi un bun executant al acestor faze fixe). În tot acest timp, pentru dezamăgirea anului se bat mai mulţi jucători în frunte cu Radu Ciobanu, mai tot timpul accidentat, Miclea, Ciubăncan, Mitrovic sau chiar şi Bordeanu. O menţiune în plus la capitolul dezamăgiri şi pentru mijlocaşul argentinian, Alejandro Gavatorta, care a plecat de la Iaşi pe uşa din dos, refuzând să-şi motiveze decizia de nu mai evolua pentru Politehnica.


Conducere, la înălţime
Singura constantă a campionatului a fost însă criza financiară acută pe care a traversat-o gruparea din Copou. Încă din vară, Poli nu a putut să facă prea multe transferuri din cauza războaielor dintre Primărie şi Prefectură, dintre Gheorghe Nichita şi Consiliile Local şi Judeţean, pe de o parte şi prefecţii Radu Prisăcaru, Nicuşor Păduraru, de partea cealaltă. În aceste condiţii, gruparea din Copou a supravieţuit de fiecare dată la limită, datoriile acumulându-se cu fiecare săptămână care trecea. Principalul merit în acest sens pentru că Poli a rămas în Liga I cu un buget minim îl are Sorin Boca, preşedintele Politehnicii, care a reuşit să ţină în frâu nişte jucători plătiţi cu întârziere, cu contracte medii spre mici şi care au fost nu o dată desfiinţaţi în presă de antrenorul Ionuţ Popa. Înjurat de mulţi, chiar şi suporteri ai Politehnicii, are meritul că a reuşit să gestioneze o situaţie grea la club, ţinând în mână o echipă care era pe punctul de a se desfiinţa din cauza lipsurilor financiare. Fără să iasă prea mult în faţă, lăsându-l de cele mai multe ori pe antrenorul Ionuţ Popa să culeagă laurii succesului, Sorin Boca a apelat chiar şi la împrumuturi în nume personal pentru a plăti salariile restante ale jucătorilor. Ce-i mai important însă, Boca, fost arbitru de primă divizie, a asigurat un arbitraj echidistant formaţiei din Copou. În timp ce multe formaţii, chiar şi dintre cele cu bugete uriaşe ca Steaua, Rapid sau Poli Timişoara s-au plâns de arbitraje potrivnice, Politehnica Iaşi a fost arbitrată în general corect, fără a mai fi o victimă a brigăzilor de arbitri, ca în alte sezoane.



Florin BRIAUR,
Ziua de Iasi
ZiuaIasi.ro