Padurea din satul Stanca este cutreierata in lung si-n lat de zeci de oameni veniti din toate colturile tarii in cautarea unei comori ascunse in tenebrele codrului. Aur, portelanuri, argintarii, oseminte ale soldatilor, cranii de animale, transee peste transee, cruci verzi ce se ivesc pe neasteptate, urme de mistreti si braconieri, o biserica din care nici cavoul nu a ramas nepangarit si distrus, poteci taiate de santuri ce prevestesc ca peste cativa metri au murit zeci de oameni. Iata cum se intinde, adancita in misterul trecutului si al prezentului, pe coasta satului iesean Stanca, de langa Vama Sculeni, una dintre cele mai stranii paduri moldave. "Vinea lumea si sapa la caramida si cautau ulcele de-ale boierului...Poate, poate o iesi ceva...Cand erau comunistii o fost mare invarteala pi aici...Vineu, cercetau, se suceau...Nu poti sti cu precizie ce-o gasat iei...da` o fi gasat, din moment ci tot scociorau...Si dupa Rivolutie am auzat ca vineu straini si cautau prin padure...Da` amu`, aistea vineu pi ascuns, cine sa stie", a povestit Ion Ceaun. In luna iunie 1941, dispar zeci de kilograme de aur in bijuterii, obiecte de arta, tesaturi, dar multe raman ascunse astfel incat si la 66 de ani de la evenimentele tragice petrecute aici, mai vin oameni ciudati care sa caute comorile boierilor Rosetti-Roznovanu

Padurea din satul Stanca este cutreierata in lung si-n lat de zeci de oameni veniti din toate colturile tarii in cautarea unei comori ascunse in tenebrele codrului. Aur, portelanuri, argintarii, oseminte ale soldatilor, cranii de animale, transee peste transee, cruci verzi ce se ivesc pe neasteptate, urme de mistreti si braconieri, o biserica din care nici cavoul nu a ramas nepangarit si distrus, poteci taiate de santuri ce prevestesc ca peste cativa metri au murit zeci de oameni. Iata cum se intinde, adancita in misterul trecutului si al prezentului, pe coasta satului iesean Stanca, de langa Vama Sculeni, una dintre cele mai stranii paduri moldave. Luna iunie 1941 - dispar zeci de kilograme de aur in bijuterii, obiecte de arta, tesaturi, dar multe raman ascunse astfel incat si la 66 de ani de la evenimentele tragice petrecute aici, mai vin oameni ciudati care sa caute comorile boierilor Rosetti-Roznovanu. Zeci de povesti, fabulatii, unele cu un dram de adevar au sucit mintile nu doar satenilor, de altfel saraci, ci si strainilor care au scotocit padurile in speranta de a gasi obiecte de aur, argint, ascunse de administratorii Palatului Rosetti-Roznovanu, al carui proprietar a scapat doar vreo cinci lazi de giuvaere, lantisoare, inele, portelanuri si acestea nu pentru multa vreme. Pe la 1630, la Stanca era construit un conac pentru ca, peste 200 de ani, marele vistiernic Iordache Rosetti-Roznovanu, fiul lui Neculai Rosetti-Roznovanu, sa ridice unul dintre cele mai impunatoare, opulente si moderne palate din spatiul romanesc. "Apai, marele Palat a lui Roznovanu avea atatea camere cate zile are anul. Era urias, noi nu mai vazusem asa ceva... Avea de toate, avea si o biserica, avea beciuri uriase, pe putin 30 de hectare de vie, un parc ce curgea pana spre Prut... Ce mai, era o cohorta intreaga, de robi tigani, administratori, lucratori cu ziua, tot felul de oameni de pe aici si mai stiu eu de pe unde...", si-a amintit Vasile Arzaparu, un veteran de razboi din Stanca in varsta de 90 de ani. Intr-adevar, Palatul Roznovanu, un fel de castel, s-a impus intre anii 1850-1940, aici avand loc dintre cele mai mari baluri si petreceri ale marii boierimi, iar zecile de camere erau mobilate cu cele mai de pret lucruri. In parcul Palatului a fost ridicata o biserica, iar clopotul urias, dupa cum spun oamenii, are in compozitie si argint. Acum, din biserica se pot vedea transeele facute de cautatorii de comori, iar clopotul a ajuns la biserica din comuna. Nici cavoul n-a fost ocolit, s-a scurmat totul, cu o ravna de neinchipuit, probabil in speranta ca vor gasi ceva podoabe de aur. Palatul a fost ras in totalitate de pe fata Stancii si a fost ridicata o cruce pentru martirii neamului. Beciurile de langa Palat, vagauni acum, adapostesc cranii de cai, mizerii, oseminte si doage de butoaie.

Padurea cu ochi de morti si bijuterii
Oameni incovoiati prin desisul padurii, cu unghiile murdare, unii cu harlete, altii cu detectoare, dupa cum povestesc satenii, padurile au tot fost rascolite. Acum mai rar. Sau nu afla oamenii locului, dar legendele tot mai circula. Urmele se mai cunosc si acum. "A, pe aici a fost mare istorie...scrie si in carti... A fost razboiu', nu saga. Vinea lumea si sapa la caramida si cautau ulcele de-ale boierului...Poate, poate o iesi ceva...Cand erau comunistii o fost mare invarteala pi aici...Vineu, cercetau, se suceau...Nu poti sti cu precizie ce-o gasat iei...da' o fi gasat, din moment ci tot scociorau...Si dupa Rivolutie am auzat ca vineu straini si cautau prin padure...Da' amu', aistea vineu pi ascuns, cine sa stie. Da' multe s-o stracat la razboiu’ cand o fost mari bombardament asupra Palatului si a bisericii, iar primarul di dupa Rivolutie, acel Vasali Pavelcu, Omu', cum zacem noi, o dat sa ia oamenii chiatra din Palat si ruinele bisericii. Apoi ai vazut ca la intrare in Stanca o sapat un munte di lut...O facut susea dar si asteptau cu sufletu' la gura sa de de-un butoi cu vin sau un lant ori giuvaier di aur, ca era o borta acolo. Da' ninica...S-a dus...asa tat...", a povestit Ion Ceaun, taran din comuna Victoria.


Frica de securisti, la 20 de ani de democratie
Cel mai batran om din Stanca, Vasile Arzaparu, omul care a lucrat multa vreme pe mosiile boierilor, nici la 18 ani de la caderea comunismului n-a scapat de ceea ce au facut securistii. Este bine-cunoscut ca in momentul in care soldatii au pradat crama boierului, cu mii de litri de vin, au ramas si alte butoaie pe undeva...Dar cine stie unde? Iar aur...si acesta ar mai fi...numai sa se gaseasca ochii care stiu sa vada. Batranul, speriat ca ar fi intrebat de securisti, ocoleste sistematic raspunsul la intrebarea cu argintariile boierului... Dar, e drept, la varsta sa, cand nici auzul nu-l ajuta aproape deloc, multe au fost date uitarii. "Am muncit si la vie si la castel. Lucram cu zece lei...Vai, cand o venit boieru' cu masina in sat, atunci am vazut noi intaia data cum arata o masina....Boierul avea mii de litri de vin...Da' ce ma intrebati de cele din casa boierului...Poate sunteti din aceia ce ciuchesc de la oameni...securisti? Sau frati de peste Prut....va intereseaza bogatiile boierului?...Nu stiu...", a aratat Vasile Arzaparu.


66 de ani de cautari
Dupa ce a murit Iordache Rosetti-Roznovanu, in 1836, fiul acestuia, Niculae, aduce o si mai mare faima castelului. Acesta, un mare amorez, casatorit de doua ori, a si fost furat de supusi, dar cel mai mare jaf a fost in 1941, cand chiar armatele romane pradeaza Palatul. Boierul face petitii, dar degeaba... Scapa vreo cinci lazi cu obiecte foarte pretioase dar, in 1944, la Bucuresti acestea ii sunt confiscate de...rusi. Cu aceasta avere, in fapt, incepe goana dupa comori in Stanca deoarece este presupus, pe drept, ca nu tot a fost luat atunci si nici soldatii nu au gasit tot, caci unii dintre supusii boierului Nicolae Rosetti-Roznovanu au mai ascuns din aceste bogatii. Bombele, schijele, cartusele sunt cautate, dar s-au imputinat, fiind nevoie de sapaturi. Numai cei care au nostalgia trecutului sau care fac bani pentru fier vechi, caci taranii gasesc in permanenta bucati de metale din tancuri, mai cauta asemenea lucruri. Cautatorii de aur, atat de innebuniti cu cativa ani in urma, calca rar acum, insa tot ramane setea lor intiparita pe aceste meleaguri. Si acum vuieste, desi padurea veche a fost taiata in mare parte, scrasnetul dintilor dintre care curgea ultima picatura de sange cand, numai cu trei ani in urma, peste 10.000 litri de vin de Cotnari-Roznovanu de cea mai buna calitate si mai bine de 13.000 litri din viile Stanca au fost "topiti" in cateva zile. Au trecut 66 de ani de la marele desfrau al Regimentului 6 vanatori si al Regimentului 7 Prahova din localitatea Stanca, dar ochii ce sticlesc in bataia lunii nu inceteaza sa cutreiere padurile satului pentru a mai gasi comori care au apartinut boierilor Rosetti-Roznovanu. O tragedie care a inceput in vara anului 1941, in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, cand Regimentul 6 vanatori si Regimentul 7 Prahova au poposit in satul Stanca din comuna Victoria, la granita cu Basarabia pentru eliberarea acesteia, este amestecata dupa cativa ani cu goana dupa aur.



Marius SIDORIUC,
Ziua de Iasi
ZiuaIasi.ro