Vasile Blaga, secretarul general al PD, militează pentru legalizarea prostituţiei. Blaga, iniţiatorul unui astfel de proiect de lege, critică legislaţia dură din domeniu, apreciind că prostituţia ar putea reprezenta un aport substanţial la dezvoltarea economiei. Susţinătorii proiectului apreciază că legalizarea prostituţiei ar putea aduce 1 la sută din Produsul Intern Brut (PIB) al României. Potrivit proiectului de lege, prostituatele vor lucra după un program stabilit şi vor avea obligaţia să păstreze confidenţială identitatea clienţilor. Patronii de bordeluri trebuie să aibă peste 35 de ani, să nu aibă cazier judiciar şi fiscal şi să fie onorabili. Este a patra tentativă de legalizare a prostituţiei, în condiţiile în care România a primit o bilă neagră din partea UE pentru gravitatea fenomenului. În Olanda, Belgia, Franţa, Germania şi Danemarca, state în care prostituţia este legalizată, cele care îşi oferă serviciile sexuale beneficiază de asigurări de sănătate, concediu, pensie şi îşi pot promova serviciile în mass-media. În Iaşi, în perioada interbelică, fenomenul a atins un apogeu care a condus la formarea a zeci de localuri, precum hotelurile Coroana şi Bejan

Zilele trecute, Vasile Blaga, fostul ministru al Administraţiei şi Internelor, a anunţat intrarea în faza finală a proiectului de lege privind legalizarea prostituţiei. În perioada interbelică, în România prostituţia era legalizată, iar casele de toleranţă nu lipseau nici din Iaşi, oraş considerat şi la acea vreme capitală culturală a ţării. Despre bordelurile care funcţionau în acele timpuri mai sunt păstrate mărturii ale bătrânilor, dar şi ale unor persoane care au studiat istoria oraşului. Demersurile făcute în forţă acum de autorităţile statului şi de oamenii politici arată că zilele în care pe străzile municipiului vor putea fi zărite imobile cu felinarul roşu aprins la intrare nu sunt departe. În rândurile de mai jos, cotidianul ZIUA de Iaşi prezintă cum funcţionau casele de toleranţă în Iaşi în perioada interbelică, dar şi cum văd autorii proiectului de lege practicarea prostituţiei în viitor.

Două miliarde Euro din prostituţie
Printre argumentele pentru legalizarea prostituţiei se pot regăsi, surprinzător, şi cele de natură economică. Iniţiatorii proiectului susţin că, după legalizarea prostituţiei, fenomenul va aduce României 1 la sută din Produsul Intern Brut. Iniţiatorii viitorului text de lege au preluat modelul olandez, unde, din primele aprecieri ale specialiştilor din cadrul Institutului Olandez de Statistică, a reieşit un aport direct de 460 de milioane de Euro în economie. Astfel, iniţiatorii proiectului de lege susţin că, pe lângă diminuarea numărului de infracţiuni de natură sexuală, legalizarea prostituţiei ar avea un rol însemnat în dezvoltarea economică. Ar fi a patra tentativă de legalizare a prostituţiei în România. Vasile Blaga insistă pentru legalizarea prostituţiei. Declaraţia acestuia a fost făcută la şcoala de vară a organizaţiei de femei a Partidului Democrat, desfăşurată recent la Costineşti. Blaga este iniţiatorul unui proiect de lege pentru legalizarea prostituţiei, care a stârnit mari dezbateri la lansarea lui. Proiectul a rămas în umbră de mai bine de jumătate de an. La începutul lunii martie, fostul ministru promitea că legea va fi gata într-o lună. Poliţiştii care lucrează la proiect susţin că acesta este finalizat şi că s-ar afla la Direcţia Juridică a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. Prima iniţiativă a proiectului a fost în 1998 şi a aparţinut deputatului Mariana Stoica. Comisia pentru Drepturile Omului s-a pronunţat atunci împotriva iniţiativei. La sfârşitul anului 2001, problema a fost ridicată din nou de către premierul de atunci, Adrian Năstase. A doua zi, regretatul PF Teoctist riposta că Biserica Ortodoxă nu va accepta niciodată legalizarea prostituţiei. La începutul lunii februarie 2003, deputatul PRM, Constanţa Popa, a depus un proiect de lege, potrivit căruia prostituţia ar trebui să se desfăşoare sub controlul Ministerului de Interne, Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale. În iunie 2003, senatorul independent Vasile Duţă a înaintat proiectul de lege referitor la legalizarea prostituţiei, dar fără nici un rezultat. Conform proiectului senatorului Blaga, prostituţia este o activitate cu caracter sexual desfăşurată pe baza unei plăţi dinainte stabilite. Semnatarii proiectului de lege speră ca, prin legalizarea prostituţiei, să dispară traficul de fiinţe umane şi, mai mult, au convingerea că acest proiect va atrage sume importante la bugetul de stat. În susţinerea proiectului de lege, iniţiatorii acestuia declară că legalizarea prostituţiei ar aduce la bugetul de stat circa două miliarde de Euro anual, bani care în condiţiile actuale circulă în economia subterană. Mai mult, un astfel de proiect ar putea fi un important factor pentru reducerea numărului bolnavilor de sifilis, segment care ţine România pe primul loc în Europa. Dacă proiectul va fi votat, vor putea practica legal prostituţia doar persoanele majore, apte din punct de vedere medical şi autorizate de primării. Acestea vor mai trebui să se înregistreze la Fisc şi să se prezinte la examene medicale periodice. Dacă prostituatele şi-ar desfăşura activitatea într-un cadru bine stabilit, în condiţii legale, mai puţine unităţi de poliţie ar fi concentrate pe un astfel de domeniu, care nu prezintă acelaşi pericol social ca alte infracţiuni, precum tâlhăriile sau omorul. "Dacă punem în balanţă, putem aprecia că sunt mai multe aspecte pozitive. Fenomenul există, ia amploare, iar măsurile legale de obturare nu sunt eficiente. În plus, infracţiunea nu are un grad mare de periculozitate. Mai grav este proxenetismul, care ar trebui foarte clar delimitat. Este adevărat că va mai fi incidentă prostituţia ocazională, dar cea mai mare parte a fenomenului va fi monitorizată", a declarat Valentin Iordan, prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi.


Controale medicale stricte
Orice prostituată care doreşte să se angajeze la un bordel trebuie să aibă un examen medical complet. Medicii au afirmat că acest control medical trebuie să cuprindă un examen clinic, ginecologic, dermatologic, analize pentru depistarea hepatitei de tipurile B şi C, a sifilisului şi a virusului HIV. De asemenea, medicii sunt de părere că angajatele unui bordel trebuie să aibă un control medical complet o dată la două luni şi să beneficieze de recomandări stricte în ceea ce priveşte folosirea mijloacelor de protecţie. "Este obligatoriu ca proprietarul unui bordel să aibă încheiat un contract permanent cu un medic dermatolog, iar angajatele şi angajaţii să beneficieze periodic de controale medicale, din două în două luni. La angajarea într-o astfel de unitate, dacă îi putem spune aşa, orice persoană trebuie să aibă un examen medical clinic, ginecologic, dermatologic, analize medicale pentru depistarea unor boli cum ar fi sifilisul, hepatitele de tip B şi C, virusul HIV", a declarat dr. Irina Mitroi, director adjunct la Autoritatea de Sănătate Publică. Prostituatele vor lucra după un program stabilit şi vor avea obligaţia să păstreze confidenţială identitatea clienţilor. De asemenea, acestea vor mai avea dreptul să refuze gama de servicii solicitate de clienţi, să beneficieze de contracte de asigurări sociale şi de sănătate şi să renunţe în orice moment la meserie. Condiţiile nu sunt la fel de clare în privinţa viitorilor patroni de bordeluri. Aceştia trebuie să aibă peste 35 de ani, să nu aibă cazier judiciar sau fiscal şi să fie onorabili. Asupra acestei ultime condiţii, este greu de imaginat după ce criterii va fi apreciată onorabilitatea acestora sau cine va garanta pentru astfel de persoane. Bordelurile nu vor putea funcţiona la distanţe mai mici de 500 de metri de instituţii publice, şcoli, universităţi sau unităţi militare. Accesul minorilor în casele de toleranţă va fi interzis, în caz contrar amenzile putând ajunge până la 100 milioane lei (zece mii RON). De asemenea, vor mai fi pedepsite grav prostituţia fără autorizare, recrutarea minorilor sau înregistrarea pe casete video cu scop de şantaj. Condiţiile de funcţionare a bordelurilor sau interdicţiile legale nu conferă nici un fel de garanţie că fenomenul prostituţiei ilegale nu va mai exista, mai mult, că nu va lua amploare, având în vedere gradul de instrucţie al persoanelor care o practică şi disponibilitatea acestora de a fi incluse într-un astfel de sistem, monitorizat de instituţiile statului. "Chiar dacă prostituţia va fi legalizată, va rămâne o concurenţă pe piaţa neagră. Vor fi anumite cadre, precum condiţiile stricte, care vor determina existenţa în ilegalitate", a declarat Mădălin Ţăranu, inspector principal din cadrul Compartimentului de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii.


Prostituatele au concediu şi pensie
Efectele fenomenului s-au văzut deja în statele în care prostituţia a fost legalizată. În Olanda, după legalizarea bordelurilor, fenomenul prostituţiei a luat amploare. În Franţa, unde de asemenea prostituţia este legalizată, un bărbat din trei a frecventat sau frecventează case de toleranţă. Cele mai multe familii din Franţa trec printr-o criză uriaşă, caracterizată de numărul foarte mare de divorţuri, 70 la sută din numărul total al familiilor. În cele mai multe din celelalte state ale Uniunii Europene, cea mai veche meserie din lume este trecută în nomenclator. Prostituatele îşi pot oferi serviciile, contra cost, în funcţie de legile şi specificul fiecărei ţări. În Austria, prestarea de servicii sexuale contra cost este legală, dar facilitarea procurării unei prostituate este ilegală. Altfel spus, proxeneţii sunt vânaţi de lege, dar cele 17.500 de fete care practică meseria, nu. Mai mult, prostituţia este interzisă în regiunea Vorarlberg. Nici legea belgiană nu este favorabilă proxeneţilor, activitatea lor fiind interzisă. Prostituţia este legală cu condiţia să nu tulbure ordinea publică prin oferte ostentative. Din 1995, în Belgia a devenit legală şi închirierea de spaţii în vederea desfăşurării acestei activităţi, cu singura specificaţie ca prostituatele să nu obţină profituri anormal de mari. În Belgia, îşi oferă serviciile în jur de 30.000 de femei. Legislaţia franceză sancţionează doar cererea de servicii sexuale, nu şi ofertantele. Prostituţia este tolerată atât timp cât cele aproximativ 40.000 de femei care îşi oferă serviciile nu deranjează ordinea publică. În Olanda, autorităţile consideră prostituţia ca pe oricare meserie. Practicantele au dreptul la condiţii de muncă igienice, la asigurări sociale, siguranţa locului de muncă şi plătesc impozite. Specialiştii estimează că acestea contribuie cu aproximativ 0.2 la sută din Produsul Intern Brut. Notorietatea fenomenului explică şi numărul mare de prostituate, în jur de 50.000 de femei olandeze. Germania reprezintă visul femeilor cu cea mai veche meserie. Aici, cele 300.000 de prostituate beneficiază de asigurare de sănătate, concediu şi pensie, cu condiţia să activeze într-un bordel autorizat sau pe cont propriu, dar legal. În schimb, prostituatele de origine străină nu se bucură de aceleaşi prevederi legale. În Grecia, bordelurile legal înfiinţate pot funcţiona numai la o anumită distanţă de instituţiile publice, adică la cel puţin 200 de metri. În Danemarca, prestările de servicii sexuale sunt activităţi legale încă din 1999. Legea permite persoanelor care prestează servicii sexuale plătite să-şi înregistreze încasările ca venituri din activitatea de bază. Cele 7.000 de prostituate se pot înregistra ca lucrători independenţi şi îşi pot promova serviciile în mass-media. În Finlanda, statul care nu are nici o lege care să interzică sau să reglementeze prostituţia, autorităţile locale fac legea pentru legalizarea fenomenului. Primăriile pot permite sau nu ca prestatoarele de servicii sexuale să-şi desfăşoare activitatea pe raza localităţilor respective. Guvernul italian încearcă de ceva vreme amendarea legislaţiei, în sensul admiterii bordelurilor şi interzicerii prostituţiei stradale. În România, prostituţia reprezintă o infracţiune, fiind pedepsită cu închisoarea de la trei luni la trei ani. În ciuda prevederilor legale aspre, de cele mai multe ori prostituatelor li se întocmeşte proces verbal pentru tulburarea liniştii şi acostarea de persoane străine, pentru care ar trebui să plătească până la 15 milioane de lei. Proxenetismul este sancţionat cu închisoarea între 2 şi 7 ani, ajungând până la 20 de ani dacă victima este minoră.


Moravurile uşoare de altădată
Prostituţia în Iaşi, în perioada interbelică, a atins un apogeu care a condus spre formarea a zeci de localuri în care instinctele sexuale ale bărbaţilor militari şi nu numai erau satisfăcute de către prostituate sau damele de consumaţie. Era perioada de vârf a prostituţiei. Hotelul Coroana sau hotelul Bejan erau locuri binecunoscute în perioada ante şi interbelică, în care era încurajată prostituţia. Ba chiar zona Gării Iaşi era una împânzită de zeci de case insalubre unde sexul era la ordinea zilei. Deşi mereu a fost perceput ca şi capitală culturală, în Iaşi nu au lipsit locurile rău famate prin care îşi făceau veacul femeile de moravuri uşoare. Hotelul Bejan, un nume notoriu celor care practicau prostituţia, era situat în zona Râpei Galbene, pe locul unde acum sunt construite căminele studenţeşti ale Universităţii Alexandru Ioan Cuza. Ca hotel de nefamilişti, era încurajată prostituţia. Nu deranjau zgomotele din camerele vecine. "Hotelul Bejan provine din fostele hoteluri de lux ale Iaşiului. Dar, în timp, a căpătat altă destinaţie, deşi oficial era pentru cazarea nefamiliştilor. Din câte cunosc de la cei care au prins bine respectivele timpuri, hotelul Bejan a ajuns un loc în care, la ultimul etaj, era înlesnită prostituţia. Din fericire pentru acest oraş cultural, locurile mizere dispar în timp, începând cam după 1947", a precizat anticarul Dumitru Grumăzescu. Nici simplii locuitori ai Iaşilor nu erau străini de localurile rău famate. Pentru că erau locuri atât de frecventate şi iscau mari scandaluri de incest în epocă, hotelurile sau casele de lucru ale prostituatelor erau ştiute de mai toţi ieşenii. "Hotelul Coroana, din zona Gării, era în timpul războiului, dar şi înainte, unul extrem de frecventat. Ştiu asta pentru că aproape toată lumea cunoştea hotelul Coroana ca fiind unul unde prostituţia era în largul ei. Era ca un furnicar şi nu era privit cu scârbă, după cum s-ar crede. Numai nevestele cinstite nu priveau cu ochi buni localul. Şi lumea înaltă mergea acolo. Bărbatu-meu a avut treabă cu alte femei, dar niciodată cu prostituatele alea. Ar trebui legalizată treaba asta, că tare multe boli mai iau cei care se duc la târfe", a precizat B.E., o ieşeancă în vârstă de 82 ani care a prins o parte din perioada când Coroana şi Bejan erau locuri obişnuite ale tolerării prostituţiei. Dar, odată cu instaurarea comunismului, prostituţia a fost hărţuită tot mai frecvent. Prostituatele prinse în fapt erau imediat trimise în fabrici. Desigur, multe prostituate rămâneau în serviciul şefilor comunişti şi numai aparent angajate în vreo fabrică de ţesătorie.



Roxana TRINCĂ, Magda OLTEANU, Marius SIDORIUC,
Ziua de Iasi
ZiuaIasi.ro