Un fapt cel puţin ciudat este întâlnit la Iaşi: un singur copil născut pe data de 23 august 1944, dar care a decedat după doi ani de zile. "Este un paradox: avem în zilele de 22, 24, 25 august 1944 mai mulţi născuţi, dar pe data de 23 unul singur, care a murit după doi ani. Avem regulat mai mulţi copii născuţi în aceeaşi zi, dar în această dată este doar o fetiţă care a decedat", a susţinut ieri Renata Marin, şeful Stării Civile din Iaşi

Un fapt cel puţin ciudat este întâlnit la Iaşi: un singur copil născut pe data de 23 august 1944, dar care a decedat după doi ani de zile. Ziua de 23 august 1944 a fost o zi de miercuri, o zi ca oricare alta de până atunci, dintr-un război care părea să nu se mai termine. "Este un paradox, avem în zilele de 22, 24, 25 august 1944 mai mulţi născuţi, dar pe data de 23 unul singur care a murit după doi ani. Avem regulat mai mulţi copii născuţi în aceeaşi zi, dar în această dată este doar o fetiţă care a decedat", a susţinut Renata Marin, şeful Stării Civile din Iaşi. Avea să fie începutul sfârşitului pentru o lume, pentru o epocă, iar poporul român avea să intre într-o lungă perioadă de timp în care asupririle nu numai că nu vor înceta, ba chiar se vor amplifica. Deciziile luate în acea zi de miercuri, 23 august 1944, vor rămâne o teribilă lecţie de istorie pe care românii vor trebui s-o înveţe pe de rost. La 63 de ani de la marea decizie luată la Palatul Regal din Bucureşti, controversa istoricilor vizavi de oportunitatea demiterii şi arestării Mareşalului Ion Antonescu şi a modului în care România a ieşit din război, este departe de a fi încetat. Numeroasele mărturii ale contemporanilor, participanţi la evenimente, supuse cenzurii vremurilor, amplifică misterul asupra unei zile de "miercuri" ce avea să devină fatală, pe măsura curgerii timpului, pentru viitorul unui popor greu încercat de vicisitudinile istoriei. Actul de la 23 August 1944 a fost definit, de-a lungul timpului, în mod diferit. Unii participanţi au vorbit, în 1944, în presa timpului sau în însemnările lor, ca despre o "lovitură de stat". Presa "democratică", respectiv cea comunistă sau influenţată de ea, a definit ziua de 23 august 1944 ca fiind o zi a "eliberării noastre de sub jugul fascist". În 1947 s-a vorbit ca despre "ziua eliberării României şi trecerii la democraţia populară". Anul 1948 a adus o redefinire a zilei de 23 august 1944: "Ziua eliberării de sub jugul fascist de către Armata Roşie în alianţă cu Armata Română". Defilările sunt istorie pentru nostalgici şi reprezintă totodată o modalitate prin care oamenii se puteau bucura de tradiţionalii mici şi de bere.

Din nou 23 august
Fără îndoială, istoria contemporană a românilor stă sub zodia nefastă a lui 23 august. La această dată au avut loc două evenimente cu urmări negative pentru România, petrecute la o diferenţă de cinci ani. La 23 august 1939, s-a semnat la Moscova protocolul, cunoscut şi sub numele de pact, Ribbentrop - Molotov, între ministrul de externe al Germaniei naziste, Joachim Von Ribbentrop şi respectiv cel al Uniunii Sovietice, Viaceslav Molotov. Pe lângă diferitele acorduri militare şi economice, pactul cuprindea şi o anexă secretă prin care cei doi dictatori, Hitler şi Stalin, plănuiau să-şi împartă teritorii în Estul Europei. Pe lângă o parte din Polonia, URSS urma să ocupe Ţările Baltice (Estonia, Lituania, Letonia), iar României urma să-i smulgă Basarabia.


Epoca Ceauşescu
Decenii la rând, până în Decembrie 1989, istoria a fost falsificată cu neruşinare, ziua de 23 august 1944 fiind transformată într-o minciună: forţele comuniste şi-au asumat meritul acesteia, considerând că zecile de ani de aşa zis comunism - de fapt o dictatură, întâi a sovieticilor, apoi a lui Nicolae Ceauşescu, au fost ani de fericire şi bunăstare. Asta, în timp ce ani la rândul populaţia a trăit în frig, fără mâncare şi sub ameninţarea permanentă a Securităţii, organul de represiune. În ultimii ani de viaţă, Nicolae Ceauşescu a diminuat şi importanţa acestei zile, manifestările devenind mai ample cu ocazia zilei sale de naştere şi a zilei de naştere a Elenei Ceauşescu. Dar, ani întregi, pionierii făceau repetiţii săptămâni întregi înainte de 23 august, pe stadioane şi pe principalele artere de circulaţie, din marile oraşe, ajungându-se să fie organizate manifestări chiar şi în localităţile ceva mai răsărite din toată România.



Gelu JIREGHIE,
Ziua de Iasi
ZiuaIasi.ro